Tradiția este variabila care stabilește identitatea unei comunități umane. Am avut ocazia de a mă strecura în inima unui botez nou testamentar, pe malul mării, într-o comunitate de romi. Tot ce pot spune este că a fost un botez cum rareori vezi. Un botez in Marea Neagra, simplu, fără prea multe pregătiri, dar de o intensitate aparte, am auzit emoție în glasuri, am văzut sinceritate în lacrimi, a ieșit la iveală o vulnerabilitate neașteptată pe chipuri și o impresionantă cuviință în gesturi.
Am fost spectatorul adevăratei omenii printre oameni, toți punând fie mână cu mână, fie rugându-se, sau pur și simplu fiind acolo, servind în final aceluiași scop, îngroparea față de păcat și ridicarea către o nouă viață, transformată, a micului suflețel.
Nu voi nega, a fost destul de greu să rămân o umbră, să mă strecor printre oameni și să surprind acest moment, pe care puțini s-ar fi îndurat să-l fotografieze. Mi-a fost permis să declanșez în pace până la un anumit punct, odată ce a considerat o doamnă că am făcut destule fotografii frumoase. 🙂
Fără tradiție, arta e ca o turmă de oi fără păstor.
… un citat de Winston Churchill care reflectă într-un mod ciudat de autentic situația în care m-am aflat. Ar fi fost oare fotografiile la fel de încărcate de emoție, dacă nu era respectată tradiția ? Sau, mai bine spus, ar fi existat oare fotografiile
Later edit:
Ca sa lamuresc un aspect cu care m-am confruntat in prima zi a postarii. Nu am fost invitat la acest botez ci pur si simplu am fost omul potrivit la locul potrivit.
Fara dedicatii, lautari si toate cele.
Mini sedinta a durat fix 11 minute. Atat mi s-a permis si sunt foarte multumit.
Alături de mine a fost prietenul meu, Cristian Manolache, care a documentat „making of”-ul.
Leave A Reply