How it’s made, adică felul în care am făcut fotografia despre care am primit multe întrebări.
Pentru ca am fost bombardat cu mesaje private, va raspund tuturor aici.
Pentru acest cadru am folosit un obiectiv superangular, nikkor 14-24 mm f/2.8 pe un Nikon D700.
Valoarea ISO este irelevanta.
Share & Like
How it’s made: obiectivul superangular
Am folosit obiectivul Nikkor 14-24 mm f/2.8 pe un Nikon D700. Valoarea ISO nu contează în acest caz.
De ce un superangular
Un obiectiv superangular cuprinde mult în cadru și exagerează perspectiva. Ce e aproape pare mare, ce e departe pare mic. Asta dă dramatism imaginii.
Poziția
Cu un superangular trebuie să stai aproape de subiect. Câțiva centimetri schimbă complet compoziția.
Distorsiunea
Marginile cadrului se deformează. La oameni trebuie să ai grijă ca fețele să nu ajungă la margine, altfel arată ciudat.
Lumina
Am folosit lumina disponibilă și am controlat expunerea, ca cerul să nu se ardă.
De ce nu contează ISO-ul
Pentru o astfel de imagine contează unghiul, poziția și momentul. Setările se ajustează în funcție de lumina din ziua respectivă.
Compoziția
Cu un unghi atât de larg, e ușor să bagi prea multe în cadru. Am avut grijă ca linia principală să ducă privirea spre subiect și ca marginile să rămână curate.
Trepiedul
Pentru cadrele cu expunere mai lungă folosesc trepied. Așa imaginea rămâne clară și pot lucra liniștit la compoziție.
Ce am învățat
Superangularul e un obiectiv care te obligă să te miști. Nu poți sta pe loc și face zoom. Trebuie să te apropii, să cauți unghiuri și să greșești de multe ori până găsești cadrul.
Un sfat
Dacă vreți să încercați, începeți cu subiecte statice: clădiri, peisaje, interioare. Apoi treceți la oameni.
Alte postări scurte găsiți în categoria Last minute post.
Lasă un comentariu